Mai cred in Rapid...

...şi nu e o greşeală!

MAI CRED ÎN RAPID şi în clipe ce se nasc doar la ceas de întâmplare pentru a mângâia suflete boeme. 

MAI CRED ÎN RAPID pentru că este doar al meu! Pentru că doar în zbuciumul Giulestiului mai regăsesc privirea caldă a mamei mele. Pentru că doar în tumultul Grantului mai aud sfaturile pline de lumină ale tatălui meu ce-mi încântau tinereţea şi-mi desenau caracterul. 

MAI CRED ÎN RAPID şi datorită vişiniului! O culoare pură, menită să trezească la viaţa gustul dulce al minciunii. Un vis al celor simplii care au avut curajul iluziei. Curajul de a se împotrivii unui sistem bolnav ce genera întuneric. Cromatic vorbind, vişiniul nu adăposteşte niciun mister! Nu chinuie minţi luminate ca albastrul de Voroneţ, nu cauta să adulmece falsitate ci doar conştientizează harul pe care l-a moştenit. Combinat cu alb, vişiniul naşte patimi şi zguduie orgolii. Are cu siguranţă partea sa de vină însă ştie să îşi poarte crucea pe drumul neantului militând pentru nemurire. 

MAI CRED ÎN RAPID cu bucuria unui copil care îşi aşteaptă ziua de naştere întocmind lista de cadouri. Am risipit demult minuni pe care trebuia să le păstrez o viaţă întreagă şi m-am plimbat pe drumuri la care n-aveam voie niciodată să ajung. Am trecut dincolo de pădurea adormită, am făcut baie în ape îndepărtate ce încă îşi aşteptau descoperirea, apoi, la amurgul zilei m-am lepădat de mine şi de gânduri negre dar tot n-am reuşit să uit. Am încercat să ucid speranţă, crezul şi visarea într-o luptă purtată pe tărâmuri şi văzduhuri destinate zeilor. Aproape c-am învins, însă n-am putut să uit că sper să mai cred. Iar atunci când am realizat că de fapt cred cu toată fiinţa mea, am ştiut o dată pentru totdeauna că bătălia e pierdută. Amintirea, măcar amintirea, îmi va sta mărturie în purgatoriu. Iar dacă porţile raiului se vor deschide vreodată, cu siguranţă voi auzi cântul galeriei din Giuleşti. Infernul e deja fumat în atâtea şi atâtea înfrângeri ce mi-au albit nopţile şi părul. 

MAI CRED ÎN RAPID ca într-un destin pe care doar ursitoarele frumoase l-au aşternut în drumul meu. Cu dragoste şi cu milă. Da…am băut din paharul în care dormea savoarea fără de înţeles. Şi da…m-am înfruptat la ospăţul boierilor însă am constatat că gustul este oferit doar de comeseni. Ca orice masă, dacă nu este binecuvântată de prezenţa prietenilor îşi pierde din spirit. Ca orice pahar ridicat în aer de unul singur este o închinare fără de Dumnezeu. 

MAI CRED ÎN RAPID şi în cei ce îşi poartă mizantropia chinuiţi de regrete! Puştiul poate să curme aspiraţii dar nu găseşte şi sens nebuniei. Iar în Giuleşti, doar cine nu este întreg la minte înţelege! Înţelege, zâmbeşte şi îşi blagosloveşte sihăstria cu un pocal de vin la a cărui damigeana au cântat fără întrerupere, trei zile şi trei nopţi, şapte popi perverşi.

  

MAI CRED ÎN RAPID cu dispreţ faţă de conducători, de jucători ce n-au habar ce dar, (of Doamne, ce dar) le-a sortit Cel de Sus. Cu dispreţ faţă de locul 2 atunci când merităm să cucerim culmile şi cu dispreţ faţă de locul 1 atunci când acesta e mânjit…

MAI CRED ÎN RAPID… 

…şi nu e o greşeală! 

Doamne ajută!

articol publicat pe forumul fzr.ro de "rapidist115"