Oare cati stiu ca Ilie Greavu a jucat impotriva marelui Beckenbauer?

Acum doi ani, pe data de 1 aprilie, unul dintre jucătorii legendări ai clubului de fotbal Rapid a trecut în nefiinţă. Supranumit Cauciuc datorită detentei sale de un metru şi 20 de centimetri, Ilie Greavu este jucătorul de care se leagă primul titlu de campion din istoria clubului din Grant. Hotnews.ro a stat de vorbă cu Edward Stănescu, actualul redactor-şef al publicaţiei viatadeliceu.ro, ultimul jurnalist care a vorbit cu Greavu. "M-a marcat foarte tare vestea că a murit şi am început să plâng ca un copil". 

Cosmin Navadaru: Cum ţi-a venit ideea să abordezi un astfel de subiect?

Edward Stănescu: Am decis că un astfel de subiect ar fi foarte atractiv pentru public, pentru că toate aceste glorii rămân prăfuite undeva în negura timpului. Ne raportăm doar la Mutu, Chivu, Piti, iar alţi oameni de valoare care au rămas în istorie prin performanţele lor sportive sunt uitaţi... Trăim un prezent continuu, iar ca romani mai avem un mare defect: nu ne cunoaştem trecutul şi nici nu îl respectăm, de aceea facem şi foarte multe greşeli care ne afectează viitorul.  Vorbim prea mult de absenţa unui Mutu sau a unui Chivu care mai degrabă ţin paginile tabloidelor decât joacă în meciurile naţionalei. Poate ar fi cazul să ne întoarcem fata şi către nişte "anonimi" că Voinescu, Greavu, Ozon, Macri, care n-au fentat fotbalul şi care prin performanţele lor au pus bazele acestui sport în România. Oare câţi ştiu că Ilie Greavu a jucat împotriva marelui Beckenbauer, sau că prin mâna lui au trecut jucători că Nicu Gheară sau Daniel Niculae?... Mai important e ce face Piti prin casinouri, ce driblinguri a făcut Mutu cu Laura Andresan, sau ce valize mai învârte Gigi. 

C.N.: De ce l-ai ales tocmai pe Ilie Greavu pentru materialul tău?

E.S.: Nu l-am ales doar pe el. Am vrut să fac cu el şi cu Ion Voinescu. Pe vremea aceea eram încă student în anul trei la Facultatea de Jurnalism şi lucram ca reporter special pe Cupa României. În semifinale erau calificate şi Rapid, şi Steaua, iar numele lui Ilie Greavu se lega de istoria clubului giuleştean. În '62, pierduse Cupă cu 5-1 în fata prietenului şi vecinului său, Ion Voinescu (cel mai mare portar din istoria Stelei). Astfel lucrurile s-au legat perfect. Am plecat din start cu ideea de a discuta cu amândoi şi am atins mai multe aspecte: meciurile din acea perioadă, prietenia dintre jucători aflaţi la echipe rivale, salariile care erau atunci. A fost plăcere... am depanat câteva ore amintiri. Omul ăsta ştia fotbal. Ar fi fost un gest cel puţin firesc ca rapidiştii să-i dedice trofeul

C.N.: Cum a fost întâlnirea cu Ilie Greavu?

E.S.: Foarte plăcută. Am petrecut trei ore, răstimp în care a scos la lumină toate amintirile păstrate cu sfinţenie în registre. Avea albume întregi de fotografii, articole de ziar. Şi nu ştiu, omul acesta avea o bunătate fantastică. De când l-am văzut am fost bulversat. Fizionomia domniei sale îmi stârnea amintirea bunicului meu. Chiar când am ajuns acasă le-am arătat părinţilor poza pe care o făcusem: mi-au dat dreptate. Aducea cu bunicul. Iar peste câteva ore, în miez de noapte, aflăm de la jurnalul de ştiri că a murit. Şi acum, când vă povestesc, mă înfior. M-a marcat foarte tare vestea că a murit şi am început să plâng ca un copil. Să vorbeşti cu un om deosebit şi peste 12 ore să auzi că a murit... te doboară. 

C.N.: Şi despre ce aţi vorbit? 

E.S.: Am abordat foarte multe aspecte. Mi-a povestit despre copilăria sa de la Sibiu, despre decesul tatălui său când era mic, despre publicul din acea perioadă, despre meciuri, despre spiritul fair-play care există în acele timpuri. Şi era convins că Rapid va câştiga Cupa României în prelungiri. Parţial a avut dreptate. Rapid a luat cupa în acel an. Ba mai mult, a anticipat şi înfrângerea Stelei în fata Timisoarei. Omul ăsta ştia fotbal. Ar fi fost un gest cel puţin firesc ca rapidiştii să-i dedice trofeul. Din punctul meu de vedere, este inadmisibil ca un un club de talia Rapidului să nu aibă un ofiţer de presă profesionist care să propună acest lucru. 

C.N.: Cum a fost primit articolul, având în vedere că ai fost ultimul jurnalist care a vorbit cu el?

E.S.: Articolul a fost foarte citit, îţi dai seama. M-au sunat nişte jurnalişti să îmi cumpere materialul. Am păstrat cu mare grijă înregistrarea audio. Nu am făcut acest lucru şi nici nu o voi face vreodată, deşi era o sumă mare în joc. Ar fi imoral să fac aşa ceva. 

C.N.: Ce a pierdut fotbalul românesc prin dispariţia celui supranumit Cauciuc? 

E.S.: A pierdut un mare om de fotbal. Dar Ilie Greavu nu este doar atât. În primul rând este o legendă şi ar trebui perceput ca un model pentru viitorii fotbalişti, datorită personalităţii sale din teren, dar şi din afara lui. Doar trei ore am interacţionat cu el, dar a fost de-ajuns să simt calitatea umană extraordinară. Îmi amintesc că atunci când ne-am despărţit a zâmbit blând şi ne-a rugat să îi aducem o revistă. Din păcate n-a mai apucat să o vadă.

Fundaşul rapidist a avut o detentă care i-ar face invidioşi şi pe baschetbalişti Un metru şi 20 de centimetri sarea micuţul apărător rapidist, deşi avea o înălţime de doar 1 metru şi 64 de centimetri. "Suporterii îmi spuneau Cauciuc pentru că săream foarte mult. Compensam fizicul cu această detentă. Secretul era că am muncit foarte mult. După antrenamente, lucrăm suplimentar încă o oră. Îmi alegeam o creangă de copac şi încercam să o ating cu mâna, apoi alta mai joasă unde încercăm să ajung cu capul. În scurt timp am ajuns la această detentă foarte mare. Câştigăm lejer dueluri cu jucători masivi, precum Oaida", a încheiat fostul rapidist.

hotnews.ro, 2009