Venirea la Rapid a reprezentat pentru mine ceva fantastic , văzând un asemenea stadion şi aşa o galerie, am fost impresionat de galeria Rapidului care ardea alături de noi. Am avut norocul de a prinde veterani că Manea, Agiu, I. Ion, Grigore, Popa, de la care am învăţat multe. Aveam doar 20 de ani, şi mi se împlinise visul să joc la cea mai iubita echipă din ţară", a spus Ioan Goanţă.
Goanţă: "Coautorii golurilor mele au fost în general Bakos, Drăghici, Râdă şi Carstea, plus perioada când l-am avut alături pe Liţa Dumitru. Linia noastră de mijloc era excelentă. Am continuat tradiţia care a adus Giulestiuluii cele mai frumoase performante, mai ales pe vremea lui V. Stănescu" .
Multe din echipele puterii au vrut să îl "'recruteze", însă nimic nu l-a convins să părăsească Giulestiul. Victoria, a făcut cele mai intense "manevre" pentru a-l lua dar... "Puseseră ochii pe mine şi, dacă plecăm, avantajele erau mari. Adică bani, deplasări afară şi grade. N-am vrut şi pace. M-a ţinut pe loc tribună. Iubeam atmosfera din Giuleşti, mai mult decât banii şi gradele. Ce dacă Rapid era atunci echipă mică şi necăjită, când râdeau de noi, "grangurii" spuneau că jucam bine dar nu puteam câştiga. Asta era blestemul nostru", a povestit Goanţa.
Cea mai frumoasă amintire, evident, rămâne victoria din 26.04.1986, prin golul magnific marcat de ...GOANŢĂ. După un meci cu Austria Salzburg, i s-a propus să rămână acolo, dar a refuzat. A mai avut o propunere în Intertoto, în anului 1989 , unde au rămas de altfel în Suedia Ilie lucian, Ciolponea şi Aprodu. La întoarcerea în ţară, cei pedepsiţi au fost antrenorul Greavu şi Goanţa în calitate de căpitan de echipă.
"Eu fusesem convocat la naţională, la care am debutat în 1997, în meciurile cu Israel şi Polonia, o victorie şi un egal, şi m-am prezentat ca de obicei. Fără nici o explicaţie Ienei şi Dragusin m-au trimis acasă. De-atunci n-am mai fost chemat niciodată.Dar am rămas cu plăcerea, pe care nu mi-o putea lua nimeni, aceea de a juca la Rapid. Nici retrogradarea din 1989, când cineva sus acolo a vrut să retrogradăm nu m-a îndepărtat de echipa mea de suflet. Îmi pare rău că tocmai când Rapid a "urcat" eu a trebuit să mă retrag din cauza celei de-a 4 a rupturi musculare. Cea mai mare durere mi-a produs-o antrenorul G.Constantin , care a avut ceva împotriva mea, şi când am venit din Israel nu mi-a dat şansa să arăt ce pot şi cât mai pot. Dar a trecut şi asta şi am ajuns iar în 11-le Rapidului", povesteşte Ioan Goanţa . În prezent face parte din lotul de antrenori ai clubului Rapid şi speră că odată i se va da posibilitatea să antreneze echipă mare, în care, de ce nu, va juca şi fiul său .
Ioan Goanţă s-a născut la data de 29 martie 1963, în Bistriţeni - Mehedinţi. A debutat în Divizia la Rapid în 1984, la partidă U. Craiova - Rapid 1-1. A marcat primul gol pentru Rapid în etapa a 13-a a ediţiei de campionat 1984-1985, împotriva echipei AŞA Tg, Mureş, partidă câştigată de altfel de Rapid cu scorul de 1-0. Numără 174 de jocuri în primul eşalon şi a înscris de 37 de goluri pentru giuleşteni. Are doar 2 selecţii în Naţională Românie. A jucat în Divizia A doar la Rapid, între anii 1984-1993.
"Micul Rivera" este pentru noi suporterii rapidişti o fila de aur din bogată şi veşnică poveste numită Rapid.
Fredy, fzr.ro
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu