La două luni şi jumătate de la înfiinţarea Rapidului, într-o comună din judeţul Giurgiu, se năştea Ion Chivu.
Se mândreşte că a văzut toată Europa cu Rapid. Se mândreşte că nu a pierdut niciun meci al echipei favorite de zeci de ani. Acesta este Ion Chivu, cunoscut în galeria giuleşteană drept nea Chivu, cel care s-a îndrăgostit de culorile "alb-vişinii" încă din copilărie. "Ţin cu Rapid din 1937. Pe vremea aceea, cele mai cunoscute echipe erau Rapid şi Venus. În 1949 am pus pentru prima dată piciorul pe arena din Giuleşti. De atunci a început marea odisee a mea pentru Rapid şi vă pot declara cu toată sinceritatea anilor că nu mi-a scăpat niciun meci al Rapidului atât în capitală, cât şi în provincie", se mândreşte nea Chivu.
A spălat toalete şi a fost amendat de miliţie
Nea Chivu povesteşte că, în trecut, nu a scăpat de furia Miliţiei, asta din cauza faptului că se asemăna foarte mult cu ultraşii din prezent. "O partidă din Giuleşti cu Victoria s-a lăsat cu scandal mare şi am fost luat din faţa stadionului şi băgat în dubă. Am stat acolo până dimineaţa, apoi am spălat toaletele şi pardoselile. Mi-am mai luat şi o amendă de 400 de lei. Apoi, la un meci cu Dinamo, pe 23 August, am explodat din nou şi am înjurat un jucător al «câinilor». Imediat, vine un miliţian la mine: «Vă rog să poftiţi la secţie să daţi o declaraţie. Aţi înjurat clubul Dinamo!». Am scăpat cu o amendă de 150 de lei", povesteşte rapidistul.
Probleme cu "naşii" prin deplasări
Steaua şi Dinamo au luat naştere, astfel că Rapid şi suporterii ei au avut de suferit de pe urma regimului. "CFR nu ne acorda deloc facilităţi să facem deplasările. Mergeam tot timpul cu naşul. Odată ne-a dat jos la Strehaia, mergeam la Timişoara pentru un meci cu CFR. Am rămas până a doua zi acolo, a fost foarte greu. Apoi ne-au dat jos la Câmpia Turzii, mergeam să jucăm cu U Cluj. Am fost foarte persecutaţi şi ca galerie, nu doar ca echipă", povesteşte veteranul rapidist.
A băut din cupe alături de campionii din 1967
Ion Chivu a contribuit, alături de alţi fani ai Rapidului, la confecţionarea unei Cupe ce avea să-i răsplătescă pe jucătorii care au adus primul titlu din istoria clubului. "Am creat o cupă din cristal, vişinie, şi pentru fiecare jucător câte un trofeu. Am făcut egal în ultima etapă şi am luat campionatul. Când am plecat spre Bucureşti, Tinel Stănescu m-a văzut cu o geantă în mână. Acolo se afla cupa şi m-au luat cu autobuzul. Restul galeriei s-a întors pe jos! Ne-am oprit pe Griviţa, la restaurantul Feroviarul, am pus şampanie în cupa aia, am băut toţi, fericiţi că am câştigat campionatul contra unui sistem care ne-a fost potrivnic întotdeauna", îşi aminteşte Nea Chivu.
A văzut toată Germania cu Rapid
Bătrânul suporter al giuleştenilor nu a ratat niciun meci extern al echipei favorite în perioada când echipa a fost antrenată de Răzvan Lucescu. "Am deplasare la Berlin, Stuttgart, Nürnberg, Wolfsburg, Hamburg. Şi în Grecia, la Atena. Toate le-am făcut cu galeria. Poate o numesc eu slăbiciune, însă eu mă simt mult mai bine cu ei. Când mă aflu printre atâţia tineri şi îi văd cât de pasionaţi sunt de Rapid, mă încarc cu multă energie. Mi-a fost propus să stau la oficială, însă am refuzat. Cât mă mai ţin picioarele, eu în peluză voi sta. Mi-am propus ca la 90 de ani să-mi fac retragerea din deplasările din ţară. Pe Giuleşti voi veni în continuare", spune înfocatul giuleştean.
Plânge de bucurie, niciodată de tristeţe
Nea Chivu ne-a povestit că este o persoană puternică, una care a trecut cu brio momentele grele din viaţa Rapidului. "În 1967 am eliminat o echipă din Bulgaria, iar la golul calificării mi s-a făcut rău, am avut o cădere de tensiune. Când mi-am revenit plângeam, iar amicii mei mă întrebau de ce plâng din moment ce am câştigat. Eu, să fiu sincer, plâng mai mult la bine decât la rău. Totuşi, nu pot uita tragedia cu Steaua din UEFA. Am avut ocazii peste ocazii, un penalty clar. Am simţit un gol imens după acel meci, mi-au trebuit minute bune să-mi revin. M-am bucurat enorm de răul pe care l-au păţit la meciul cu Middlesbrough. Vorba aia: «Să moară şi capra veciunului»", ne-a povestit fanul.
Imnul Rapidului este rugăciunea sa
Ion Chivu îl roagă pe Copos să rezolve de urgenţă problema stadionului, nerăbdător fiind să asculte imnul Rapidului pe arena din Giuleşti. "Pentru mine, imnul Rapidului este la fel ca rugăciunea pe care părinţii mei m-au învăţat să o spun înainte de culcare. Pentru mine, imnul Rapidului este ca "Tatăl Nostru". Când spui imnul Rapidului, spui "Tatăl Nostru". Imnul a fost scris chiar în stadion, în potcoavă. Când asculţi imnul Rapidului este ca şi cum te-ai duce într-o biserică sau catedrală să te reculegi. Îl rog pe Copos să rezolve odată diferendul cu CFR pentru că altfel vom ajunge ca Progresul", a încheiat Nea Chivu.
Articol apărut în Can-Can
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu