Cu o zi înainte de startul unui retur de la care rapidiştii aşteaptă cel puţin participarea în cupele europene, deşi pe ascuns speră şi la titlu, ProSport a organizat o întâlnire inedită între omul care a contribuit decisiv la câştigarea primului titlu din istoria Rapidului, fostul atacant Ion Ionescu, şi cel de la care se aşteaptă al patrulea campionat, Ovidiu Herea. Istorie, emoţie, trecut frumos, prezent promiţător, viitor nesigur. Pur şi simplu, spiritul Giuleştiului.
Ion Ionescu şi Ovidiu Herea au fost invitaţi ieri, la ora 13:00, la stadionul Giuleşti, pentru o întâlnire de gradul zero. Anticipaserăm un dialog al generaţiilor, cu sfaturi din partea celui care a marcat peste 100 de goluri pentru Rapid şi cu mulţumiri din partea actualului număr 10. Primul care a ajuns a fost ex-atacantul şi actualul avocat, care la 72 de ani se ţine surprinzător de bine, iar Herea a venit după zece minute direct de la Pro Rapid, unde avusese antrenament cu Marius Şumudică. Din cauza frigului şi a viscolului ce se iscaseră parcă de nicăieri, ne-am adăpostit în Fan Shop, unde a început discuţia. "Am mare încredere în tine, Ovidiu. Te-am urmărit jucând şi ai mari calităţi. Să ştii că n-o spun doar de complezenţă", spune "Puiu" Ionescu, ale cărui aptitudini oratorice de avocat se observă din start.
"Uite cum jucam noi!"
Mutarea a doua este făcută tot de omul-legendă, care scoate dintr-un diplomat câteva fotografii vechi. "Am vrut să-ţi aduc un tricou, ceva de joc, oricum, dar am observat că le-am făcut cadou pe toate. Mi-au mai rămas doar aceste poze", spune "Puiu" Ionescu, arătând o fotografie dintr-un meci cu Turcia, de pe stadionul "23 August". "Mamăăă, ce furnicar era acolo! Senzaţional! Şi mie mi se face pielea de găină când Peluza şi Tribuna a II-a sunt pline pe Giuleşti", răspunde Herea impresionat.
Recunoscut de fanii bătrâni
După ce-i oferă fotografia vânzătorului de la Fan Shop să facă o copie şi pentru club, cei doi trec la analiza pereţilor din încăpere, care sunt tixiţi cu fotografii memorabile. "Uite, aici, echipa noastră din 1967! Ce an fantastic a fost! Uite şi eu ce tânăr eram!", rememorează Ionescu, în timp ce o mână îl prinde de la spate. "Dacă mai aveam cinci ca tine, mai luam cinci campionate, «Puiule». Mai ştii când am venit pe jos de la Ploieşti?", îl abordează un fan din generaţia veche, venit întâmplător să-şi cumpere bilete pentru meciul de mâine cu Urziceni. Alţii mai tineri, sosiţi cu acelaşi scop, se uită ca la spectacol şi nu înţeleg nimic, semn că pentru ei Rapid a început cu Daniel Pancu.
Rică: "Ce faci, golghetere?"
După ce epuizăm istoria de pe pereţi, ieşim pe terenul acoperit aproape în întregime de zăpadă. Acolo, surpriză! Rică Răducanu, cu mănuşi în mâini, conduce operaţiunea de deszăpezire a gazonului, care trebuie să arate impecabil pentru jocul de mâine. "Ce faci, golghetere? Ce e cu tine pe aici? Ia uite ce bine arăţi!", îl salută fostul portar, în timp ce-l sărută pe ambii obraji. "Ooo, ia uite, alt golgheter! Ce faci, Ovi?", îl îmbrăţişează Răducanu şi pe Herea. "Uite, am venit acasă. Doamne, nici nu-mi vine să cred că a trecut atât timp! Parcă ieri jucam aici. Acum predau ştafeta", răspunde Ionescu emoţionat. "Bine, golghetere, fă-ţi treaba, eu mă duc să le fac băieţilor o ţuică fiartă, că le-au îngheţat mâinile". Ne despărţim de Răducanu şi facem poza cu tricoul pe post de ştafetă. "Mai vreau încă şase goluri de la tine în retur, să faci 15, cât era media mea", spune Ionescu. "Mulţumesc mult. Sper să marchez şi eu cât aţi marcat dumneavoastră", răspunde Herea. Aparatul de fotografiat sparge sacadat liniştea unui moment de o emoţie aparte. Trecutul frumos şi-a dat mâna cu prezentul promiţător pentru un viitor ce nu se mai vrea nesigur. Pur şi simplu, spiritul Rapidului.
"Găseşte-ţi un Nicky Dumitriu al tău!"
De obicei, un interviu cu Ion Ionescu nu se ratează. Iar dacă ocazia întâlnirii este una specială, atunci poate ieşi ceva interesant. Ceea ce s-a şi întâmplat! Pentru că s-a realizat în prezenţa lui Herea, dar şi pentru că răspunsurile date reporterului erau de fapt sfaturi adresate direct tânărului jucător.
-Domnule Ionescu, ce să facă Herea pentru a ieşi golgheter?
-În primul rând, să fie mai oportunist, iar în al doilea rând, să-şi găsească un coleg în ofensivă cu care să combine rapid şi pe jos şi să se înţeleagă aşa cum o făceam eu cu Nicky Dumitriu. Eu mă înţelegeam cu Nicky din priviri şi ce făceam cu el în meciuri nu repetam la antrenamente. Asta mi se pare esenţial. Apoi, să apară mai des în faţa porţii, chiar şi la faze pe care le consideră pierdute, pentru că de acolo iese golul.
-Dvs. cum aţi învăţat aceste lucruri?
-M-am dus la un meci de volei între Rapid şi Dinamo şi vedeam cum se serveşte între doi jucători, care se lasă unul pe celălalt. Atunci mi-a picat fisa şi am zis că la marcajul în zonă n-am cum să nu-i păcălesc. Mă poziţionam între doi fundaşi şi nu mă ţinea niciunul.
-Ce campionat credeţi că i s-ar potrivi lui Herea?
-El are o tehnică foarte bună şi cred că ar face faţă în Italia şi Spania, dar şi în Germania, pentru că nemţii sunt rudimentari şi îi păcăleşti uşor la dribling.
Duel cu Gerd MÜller
-Dvs. cum v-aţi simţit în Germania?
-A fost bine la Aachen, am fost vicecampionii Bundesligii. Eu era să ies golgheter şi acolo din primul an, dar m-a întrecut pe final Gerd Müller, de la Bayern. Asta a fost, eu aveam 30 de ani, pentru că abia atunci am fost lăsat să plec în străinătate, iar el 23. Dacă plecam mai devreme, făceam mai multe.
-Aţi fost unul dintre foştii fotbalişti care au reuşit şi după ce s-au lăsat de fotbal...
-Exact pentru asta vreau să-i spun ceva lui Ovidiu, care îmi va mulţumi. Să nu te mulţumeşti, ca alţii, cu faptul că acum ai bani şi eşti bine văzut, că ai fete, pentru că, după ce te vei lăsa, vei avea o depresie. Trebuie să te gândeşti la ce o să faci după şi îţi recomand să te ţii de şcoală. Ea va face diferenţa după aceea. Eu am făcut Dreptul, sunt avocat şi mi-a mers bine. Din păcate, alţii au ajuns în pragul sinuciderii.
Prosport, 2011
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu