"Bombardierul" din Giulesti

Bazil Marian, născut pe 7 octombrie 1922, a jucat la Rapid din 1946 până în 1954. 

Idol al suporterilor din Giuleşti, fostul atacant al alb-visiniiilor i-a fermecat timp de opt ani de zile pe spectatorii care veneau în Grant pentru fotbalul-spectacol al acelei perioade. A ajuns la Rapid în 1947, împreună cu regretatul Valentin Stănescu, după desfiinţarea abuzivă a echipei Carmen, unde era considerat cel mai valoros dintre jucători. I-a cucerit repede pe giuleşteni, principala sa calitate fiind tehnica perfectă de lovire a mângâi, care i-a adus repede renumele de 'bombardier'. A îmbrăcat tricoul alb-visiniu până la finalul carierei de jucător, în 1954. 

Pentru Bazil Marian au urmat şase ani ca antrenor secund în Giuleşti, după care o frumoasă cariera de antrenor principal. În 1971, fostul jucător a revenit la Rapid, de acea dată pe banca tehnică. La finalul sezonului, Cupa României revenea în vitrina clubului după o aşteptare de 30 de ani. Tot în acel sezon, Rapid reuşea o frumoasă aventura în Cupa UEFA, unde elimina două echipe de top ale Europei: Napoli şi Legia Varşovia.

Bazil Marian a evoluat de 156 de ori şi a înscris 81 de goluri în prima divizie. A fost şi căpitan al echipei naţionale, al cărei tricou l-a îmbrăcat de 18 ori, reuşind să înscrie două goluri că internaţional. 

''Tin cu Rapid din cauza lui Bazil Marian.Tocmai se transferase de la Carmen. Ce jucător fantastic, uimitor, nemaipomenit. Şi mai ţin cu Rapid din cauza culorii vişinii. O culoare incredibil de frumoasă", spunea regretatul Florian Pittis, despre una din cele mai frumoase legende ale Grantului, citat de site-ul clubului.

Pus să aleagă între Rapid şi puşcărie!

După ce echipa s-a desfiinţat, în 1947, Bazil Marian şi Valentin Stănescu au încercat să ajungă în Italia, dar au fost prinşi pe puntea vaporului cu care încercau să evadeze. Propunându-li-se ca, în locul puşcăriei, să joace la o echipă muncitorească, au ajuns împreună în Giuleşti. Aici a rămas Bazil Marian până la 32 de ani, când şi-a agăţat ghetele în cui. I-a cucerit repede pe giuleşteni, principala sa calitate fiind tehnica perfectă de lovire a mingii. 

În tricoul Rapidului, „Bombardierul" a reuşit şi alte faze memorabile. La un meci cu CFR Timişoara, i-a dat gol lui Pavlovici de la 18 metri. Balonul a rupt plasa. Întîlnirea a fost întreruptă mult timp, până ce arbitrul şi-a dat seama că plasa fusese perforată de şutul violent al lui Bazil. „Cel mai bucuros că a fost gol sunt eu. Altfel, dacă şutul lui Marian m-ar fi izbit în plin, ajungeam direct la spital", a recunoscut portarul la final. 

A băut ţuică la marginea terenului

În 1952, la un meci cu Metalul, disputat pe un ger năprasnic, Marian a dat un gol, dar arbitrul i l-a anulat. Supărat, s-a dus la marginea terenului, unde se vindea ţuică fiartă, şi a dat pe gât un păhărel. A marcat iar, dar nici acest gol n-a fost validat. A mai băut „una mică", iar apoi, ameţit fiind, a dat mâna cu arbitrul şi a plecat la vestiare. Metalul a câştigat cu 1-0, iar Rapidul a retrogradat atunci pentru prima oară. 

A bătut pe napoli ca antrenor

„Ţin cu Rapid din cauza lui Bazil Marian.Tocmai se transferase de la Carmen. Ce jucător fantastic, uimitor, nemaipomenit", spunea regretatul Florian Pittiş despre „Bombardier". 

Când s-a lăsat de fotbal, Bazil Marian a fost pentru şase ani antrenor secund în Grant, după care şi-a început fructoasa carieră de principal. După ce a trecut pe la Jiul Petroşani, naţionala de tineret a României, FC Argeş, Farul şi Dinamo, s-a întors în 1971 în Giuleşti. La finalul sezonului, Cupa României poposea din nou în vitrina clubului după trei decenii de aşteptare. Tot atunci, giuleştenii reuşeau o frumoasă aventură în Europa, reuşind să elimine echipe ca Legia Varşovia şi SSC Napoli. 

A antrenat în algeria timp de doi ani

De la Rapid, Bazil Marian a plecat în 1973 în Algeria, unde a condus două echipe: Boufarik VA şi JS Kabylie. După doi ani s-a reîntors la Rapid, unde a rămas timp de trei ani.

Începând din 1979 a activat ca antrenor federal, timp de zece ani, după care s-a pensionat. Marian a plecat din această lume discret, în ianuarie 2008, în locuinţa sa din Strada Luterană nr. 5, după o lungă luptă cu sindromul Alzheimer. 

S-a dus la un film erotic împreună cu elevii săi

Alexandru Boc a povestit o întâmplare amuzantă petrecută înaintea returului cu Legia Varşovia, din ediţia '71-'72 a Cupei UEFA. „Antrenorul Bazil Marian m-a pus să aleg un film ca să mergem împreună cu echipa, m-a rugat să găsesc ceva care să ne motiveze. M-am uitat şi am ales «Fata Piratului». După titlu am crezut că e un film de aventuri, acţiune, corăbii şi piraţi. Pe dracu'! Filmul avea să ne ofere altceva. Încet-încet ne-am dat seama că pe la «Fata Piratului» se perindau tot felul de bărbaţi...Ce să mai, a fost un film un pic cam porno. Cine ar fi crezut?! A doua zi, polonezii ne-au dat două goluri în şase minute. Noroc că am tras tare apoi şi nu ne-am făcut de râs. S-a terminat 2-0 pentru polonezi şi ne-am calificat, că bătusem cu 4-0 în tur", a povestit fostul fundaş.