Rapid Bucuresti 1940

La sfârşitul anilor 30, Rapid lua startul la nebunia unui nou sezon cu o mare sărbătoare. Stadionul proiectat încă din 1935 avea să fie inaugurat oficial cu ocazia Ceferiadei, pe 10 iunie 1939. Nu a fost un eveniment oarecare, pentru că, avea să scrie în presa vremii, "liftul de la tribuna I a fost folosit de personalitati remarcabile ca Regele Carol al II-lea, Prinţul Mihai, Prinţul Paul al Greciei, membri ai Guvernului Român, Consilieri Regali, înalţi demnitari...". Pe stadion se disputaseră deja două meciuri internaţionale, cu Ujpest, 4-0, şi cu Genoa, 2-1, dar abia în acea zi, pe 10 iunie, avea loc tăierea panglicii... 

Rapidişti cu un nou stadion şi multe speranţe 

Rapidiştii se obişnuiseră cu supremaţia în Cupă şi gustaseră, oarecum, şi din gloria Cupei Europei Centrale. Numai în campionat se împiedicau de fiecare dată. De Ripensia Timişoara sau de Venus Bucureşti. Acum, giuleştenii, cu Ştefan Auer şi jucător, şi antrenor erau hotărîţi să atace pe trei fronturi. Şi au început campionatul cu un 6-0 în faţa celor de la Gloria CFR Galaţi. Turul a fost încheiat pe prima poziţie a clasamentului, amplificînd speranţele că, poate, a venit şi rîndul Rapidului la triumful în competiţia internă. Returul a început la fel de bine, 7-1 la gălăţeni acasă. Din păcate pentru ei, după o serie de meciuri terminate la egalitate, Rapid a pierdut prima poziţie şi meciul cu Venus de pe Giuleşti era cel care decidea deznodămîntul campionatului. Pentru a doua oară consecutiv, titlul lua drumul Splaiului pentru că alb-vişiniii şi negrii au încheiat nedecis, 1-1. Rapid termina din nou pe poziţia secundă, care o ducea într-un loc de cupă europeană. Rămînea, ca de obicei, revanşa în Cupa României. 

Răzbunarea din Cupă 

De această dată, întîlnirea cu Venus nu a mai avut loc în penultimul act, ci chiar în finala competiţiei. Una care avea să intre în istorie pentru desfăşurarea ei. A început primăvara şi s-a terminat spre sfîrşitul toamnei! De ce? Pentru că au fost necesare 450 de minute pentru desemnarea cîştigătoarei trofeului. În 30 aprilie a fost 2-2, pe 9 iunie tot egal, 4-4, pe 27 octombrie un alt egal 2-2, iar pe 9 noiembrie 2-1 pentru giuleşteni. Unic în fotbalul românesc!

Patru meciuri pentru o finală de Cupă!!! 

Începuse deja un nou campionat şi cele două rivale încă se mai războiau în Cupă, cu toate că se disputaseră şi „saisprezecimile” ediţiei următoare, 1940-1941! Mai mult, pe 31 august, între episoadele doi şi trei ale finalei, Venus primea vizita Rapidului în campionatul „ediţie nouă”, adăugînd încă un 0-0 seriei de remize din ultimul act al Cupei. Primele două jocuri ale finalei de vis au fost arbitrate de Emil Kroner, al treilea de Tică Iliescu, iar ultimul, de Mielu Petrescu. Cele 19 goluri au fost marcate de patru rapidişti şi şapte venusişti. Cele mai multe le-a reuşit Baratky (cinci), Sipoş, D. Gavrilescu, Humis şi Fieraru înscriind fiecare cîte două. 

ECHIPA STANDARD RAPID 40 

Robert Sadowski – Remus Ghiuriţan, Iosif Lengheriu, Vintilă Cossini, Gheorghe Răşinaru – Ioan Wetzer III, Vilim Sipos, Ioachim Moldoveanu, Iuliu Baratky – Radu Florian, Ionică Bogdan 

LOT: 

Portari: Robert Sadowski , Petre Rădulescu 

Fundasi: Remus Ghiuriţan , Iosif Lengheriu , Vintilă Cossini , Gheorghe Răşinaru , Iosif Slivăţ 

Mijlocasi: Ioan Wetzer III , Ioachim Moldoveanu , Iuliu Baratky , Iosif Ritter , Ion Costea 

Atacanti: Willy Sipos , Radu Florian , Ion Bogdan , Ştefan Auer , Grigore Jurcă , Dan Gavrilescu , Francisc Simko 

Antrenor principal: Ştefan Auer

cupadelegenda.gsp.ro