Dan Coe - sinucidere sau suprimare comunista?

La sfârşitul anilor '60 galeria echipei de fotbal Rapid din Bucureşti avea un imn închinat "ministrului apărării" de sub Podul Grant, Dan Coe: "Un strigăt din vechea Troie / Ahoe / Şi încă o dată c-avem voie / Ahoe / Pentru faimă lui Dan Coe / Ahoe / Hai Rapidu'...!" 

Născut în Bucureşti la 18 septembrie 1941, lângă Piaţa Chibrit, într-o familie de aromâni, Dan Coe, a moştenit pasiunea fotbalului de la tatăl său, Duce Coe, fost component al Sportului Studenţesc în perioada interbelică. Fotbalul l-a început în 1951, la numai 10 ani, alegând să slujească Giulestiul căruia i-a rămas fidel toată viaţa. Cu timpul, Dan Coe a ajuns căpitanul Rapidului şi un component de bază al primei reprezentative de fotbal a României cu care a participat şi la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic, în 1970, chiar dacă nu a jucat nici un meci.  

În anul 1971 a reuşit să plece în Belgia unde a evoluat pentru două sezoane la primdivizionara Antwerp. Întors  în ţara în 1973 s-a întors la porţile Giulestiului cerând adăpostire, dar antrenorul de atunci, Macri, fost coechipier cu Coe, nu l-a acceptat din cauza vârstei sale înaintate. A ales Galaţiul, unde şi-a făcut datoria cu prisosinţă timp de doi ani, intrând în istoria clubului de la Dunăre.

După terminarea carierei de fotbalist, în anul 1975, Dan Coe a plecat în Belgia profitând de o invitaţie făcută de fosta sa echipă Antwerp. De acolo a plecat în Germania împreună cu soţia sa, Pusă, şi fetiţa lor, Dana. Ajuns în RFG, el s-a destăinuit  postului de radio "Europa Liberă" vorbind lumii întregi despre chinurile suferite de familia sa şi mai ales de tatăl său, Duce Coe, unul dintre mulţii legionari închişi din motive politice în temniţele întunecate ale comuniştilor.

Au urmat ani grei pentru fostul fotbalist ajungând, de la idolul Giulestiului, la un simplu şi monoton spălător de vase dintr-un restaurant românesc din Koln. Trăia o idilă cu o româncă, Luminiţă, fugita şi ea ilegal în Germania, într-un modest apartament de pe Bonnerstasse. Dan Coe se gândea la viitor deoarece aştepta un copil de la aceasta, frecventa cursurile de limba germană, absolvise scoala de antrenori din Bonn şi tocmai obţinuse statutul de refugiat politic, un lucru foarte important pentru el. Totuşi era deprimat de dorul de ţara şi de prietenii pe care îi lăsase în urmă o dată cu fugă să din România.

Pe 8 septembrie 1981, în ziua când împlinea 40 de ani, umbriţi de suferinţe dar şi încununaţi de performante, Coe a trimis-o pe Luminiţă la un doctor roman pe nume Burchi, urmând să îi ceară acestuia o scutire medicală pentru acea zi, în care el nu avea de gând să meargă la cursurile de germană. 

Când Luminiţa s-a întors acasă l-a găsit pe Dan Coe spânzurat de uşa de la balconul mansardei, căzut în genunchi şi fără să prezinte semne că s-ar fi zbătut sau ar fi încercat să se sprijine de calorifer, clanţa şi alte obiecte care îi erau la îndemână. Pentru formalităţile necesare ridicării cadavrului a fost chemată la poliţie soţia sa legitimă, Pusă, dar aceasta nu a fost lăsată să ridice capacul sicriului pentru a fi protejată de o imagine groteasca şi pentru a-l păstra pe fostului ei soţ într-o amintire plăcută. 

Se pare ca vinovată de dispariţia lui Dan Coe se face fosta Securitate care, din ordinul lui Pacepa (erou sau trădător?-controversa continuă), l-a lichidat pe fotbalist fără să lase urme sau fără ca aceste urme să fie văzute de către autorităţi. 

Un fost ofiţer de securitate, care la acea vreme era încă activ, spunea că "Dan Coe nu era atât de important pentru Ceauşescu încât să ordone suprimarea lui. A cruţat-o el pe Monica Lovinescu, cea care îl atacase mult mai virulent", adăugând totodată că "nici modul de operare nu seamănă cu cel al Serviciilor Secrete ale lui Ceauşescu, fiind o greşeală să îl elimini chiar acolo unde locuia, ar fi fost indicat să fie atras în alt oraş. 

Foştii prieteni ai lui Dan Coe sunt însă de altă părere, Ion Ionescu afirmând că "Eu cred cu tărie în varianta asasinării lui de către Securitate după intervenţiile sale la <<Europa Liberă>>. Probabil acest lucru a deranjat pe cineva". 

Intervenţia Securităţii în cazul Dan Coe se datorează în principal filiaţiei sale legionare. Dan Coe nu a fost singurul roman care  a îndrăznit să ia cuvântul la "Europa Liberă". Simplă sa prezenţă în cadrul emisiunilor de la acest post de radio nu era suficientă pentru a atrage asupra sa prigoana securiştilor. Însă faptul că a vorbit Europei despre legionari şi despre suprimarea lor abuziva a fost elementul care a pecetluit soarta fostului fotbalist. 

La fel ca şi Ion Ionescu, Soni Nagy, prieten cu Coe încă din România, vorbeşte şi el despre răzbunarea comunistă. Acest prieten a reuşit să strângă  3500 de mărci cu care a înhumat cadavrul, iar banii rămaşi i-au fost daţi Luminiţei, care urma să nască.

În cimitirul săracilor din Koln, Sudfriedhoff, mormântul lui Dan Coe nu mai există astăzi, peste el trecându-se cu tractorul şi plantându-se iarba. Nici poliţia locală nu mai păstrează vreo filă din dosarul acestuia, ofiţerul Mărcuş Goebel explicând că dosarele mai vechi de zece ani sunt casate.

Pusă, fosta soţie a fotbalistului, locuieşte şi acum în Germania, la Oberhausen, împreună cu fiica sa, în timp ce despre Luminiţa se spune că ar trăi la Paris. Alarmant este faptul că, nici după căderea comunismului, autorităţile nu au încercat să refacă ultimele clipe trăite de Dan Coe şi cu siguranţă nu se va afla niciodată dacă a fost vorba de o sinucidere depresivă sau de una dintre multele  suprimări comuniste, rămase încă neelucidate.

Acum, Dan Coe, mai există poate doar în sufletele rapidiştilor şi microbiştilor în vârstă care, din când în când, amintindu-şi de el, se ridică în picioare şi îi scandează numele. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe acest mit al fotbalului autohton.

Ionut Baias, hotnews.ro